În lumina mierii și a pădurei,
Femeia dansează în voalul de pădure,
Cu buze de vis și ochi de izvor,
Ea strălucește ca steaua de aur.
În mâna ei, un pahar de vin roșu,
Cu aroma de viță și pasiune arzând,
În fiecare picătură, un sărut adânc,
Iar inima-i bate cu ritmul pământ.
Romantismul plutește în aerul senin,
Sub cerul înstelat, în noaptea divină,
Și în inima ei, un vis se ivește,
Iubirea e veșnică, ca steaua ce crește.
Femme, vin rouge et romantisme,
Dansent ensemble dans l’extase sublime,
Chaque pas, chaque mot, une symphonie,
Unissant l’âme à l’éclat de la vie.
La femme, éclatante comme la lueur de l’aube,
Dans sa robe de velours, elle se dérobe,
Au regard du monde, elle se livre,
À l’amour profond, elle s’enivre.
Le vin rouge, tel un élixir de passion,
Embrase les sens dans une douce fusion,
Chaque gorgée, un éclat de feu,
Dans le creuset du cœur, il se veut.
Le romantisme flotte dans l’air doux,
Sous le ciel étoilé, dans la nuit, partout,
Et dans le cœur de cette femme en rêve,
L’amour s’épanouit, tel un doux trêve.
